| 1.
|
ACHIT'A, ach'it, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. si refl. A(-si) plăti, a(-si) îndeplini o obligaţie materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârsit o obligaţie. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. - Din fr. acquitter.
Sursă
: DEX'98
(516)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
A achita ≠ a acuza, a condamna, a învinovăţi, a osândi
Sursă
: Antonime
(68505)
- siveco |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
ACHIT'A vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. si pop.) a număra, (înv. si reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Si-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligaţie.)
Sursă
: Sinonime
(170785)
- siveco |
| |
| 5.
|
achit'a vb., ind. prez. 1 sg. ach'it, 3 sg. si pl. ach'ită
Sursă
: DOR
(219875)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE ACHITA A ACHIPU'I ach'ipui tranz. pop. (persoane, obiecte) A atinge usor cu degetele (pentru a se convinge că există); a pipăi. /Orig. nec.
Sursă
: NODEX
(321717)
- siveco |
| |
| 7.
|
A ACHIT'A ach'it tranz. 1) (mărfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a plăti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciară). 3) fam. A lipsi de viaţă (premeditat sau întâmplător); a ucide; a omorâ. /<fr. acquitter
Sursă
: NODEX
(321718)
- siveco |
| |
| 8.
|
A SE ACHIT'A mă ach'it intranz. A se elibera (de o obligaţie materială sau morală). ~ de o datorie. /<fr. aquitter
Sursă
: NODEX
(321719)
- siveco |
| |
|
|